Impacare

 Monahia Zorica Latcu Teodosia

Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Ma ?ine lutul meu, de lut legat,
?i-n van vrea fierea lumii s? m?-mbete.

Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este ori?ice dorire.
Ci las?-m? de lut s? m? desleg,
S? vad? sufletu-mi a Ta m?rire.

Mi-e sete de odihn?, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile ?i t?lpile o ran?.
Din coast? sânge-mi picur? mereu,
În drumul de p?cat ?i de prihan?.

Prime?te-mi, Bune, sufletul stingher,
G?te?te-mi Însu?i locul de hodin?,
M? las? ast?zi s? m? înal? la cer,
Dezleag?-m? de haina mea de tin?.

?i glasul Domnului gr?i r?spuns:
Durerea ta m? sfâ?ie de mil?,
Cînd plînsul t?u la mine a p?truns,
Mi-a înflorit o ran?-n piept, copil?.

Ridic?-n slav? ochii t?i uimi?i
?i-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Prive?te-n ochii mei de plâns topi?i
?i-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci s? vin în sus,
De?i P?rintele ceresc mi-e Tat?;
Din cup? am sorbit amar nespus,
?i cupa mea e-n veci nede?ertat?.

Dar rana ta m? doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat ?i pentru tine!
Te-am cunoscut din veci ?i te-am iubit,
?i-i grea povara dragostei depline.

?i-am îngânat, cu duhul umilit:
Prime?te-m?-n iubirea Ta cereasc?,
?i las? Doamne-n lutul istovit,
Dureri ?i r?ni în sânge s?-nfloreasc?.

Share