Intrupare                             

                      Zorica Latcu Teodosia

Din slava Ta cereasc? Te coboar?,
Spre Bethleemul sufletului meu
?i-n staulul smereniei, Fecioar?,
Intrând, s? na?ti pe unul Dumnezeu.

S?-L înf??ori în cântece de slav?,
Ca-n scutece sub?iri de bumb?cel;
?i ca-ntr-o iesle plin? de otav?,
În pacea Duhului s?-L culci pe El.

Pleca-vor magii, soli din alt? zare,
C?l?uzi?i de focul alb de stea,
S-aduc? nou prinos de închinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.

Ci eu voi pune-n mâna lor b?trân?
Tot aurul cuvântului iste?;
Voi f?uri din versul meu, St?pân?,
În jarul gândului comori de pre?.

C?ldura rug?ciunilor de sear?
Va-nfierbânta c?delni?ele reci:
T?mâia magilor va arde iar?,
Cu fum de prosl?vire pân?-n veci.

?i ca s? fie plin? d?ruirea,
Voi pres?ra din visteria lor,
Cu boabele de smirn? grea, iubirea,
Cea f?r? de prihan? ?i cu dor.

?tiu c? nu-s vrednic?, Fecioar?,
S?-?i fiu în noapte acoper?mânt;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboar?,
S? na?ti în duhul meu pe unul Sfânt.

Share